Augustin Lazăr acuză manipularea politică a justiției în dosarele Revoluției și Mineriadei

Fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, a emis un mesaj incisiv prin care sugerează că manevre politice deliberate au întârziat soluționarea dosarelor istorice ale Revoluției și Mineriadei. Aceste dosare, finalizate sub mandatul său, au fost anulate de instanțe și apoi returnate pentru refaceri.

Lazăr atrage atenția asupra unei strategii de tergiversare în mod intenționat, inițiată de politicieni influenți care au menținut controlul asupra sistemului judiciar. A amintit că România a fost nevoită să suporte mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), achitând daune pentru lipsa unui proces echitabil și încălcarea dreptului la viață pentru persoanele afectate după căderea regimului comunist.

În mesajul său, fostul procuror general a oferit un comentariu tenace despre cum "voința disimulată a politicienilor" a fost impusă justiției, blocând astfel aflarea adevărului. El subliniază dezamăgirea celor care au lucrat pentru aflarea adevărului și, mai ales, suferința victimelor și a familiilor acestora care, după 35 de ani, sperau la un proces corect, speranțe care au fost zădărnicite de intențiile din culise.

Augustin Lazăr a evidențiat, totodată, finalitatea eforturilor procurorilor: investigarea a demonstrat că nu a existat nicio "insurgență securist-teroristă" la Revoluție, nici "rebeliune legionară" la Mineriade, ci doar o preluare brutală a puterii, faptele reale fiind adesea distorsionate pentru a manipula conștiința publică.

În contextul acestor dosare marcate de controverse și întârzieri, Dosarul Revoluției s-a plimbat ani la rând între diverse instanțe. În cele mai recente evoluții, Înalta Curte a transferat cazul către Curtea de Apel București după ce a cerut Parchetului să corecteze anumite deficiențe din rechizitorii. Similar, Dosarul Mineriadei, stagnat din cauza cerințelor de refacere a investigațiilor, continuă să aibă implicați în instanță personalități precum Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu.

Aceste mărturii și revelații aduc o perspectivă critică asupra interacțiunii dintre sfera politică și judiciară și ridică întrebări cu privire la integritatea proceselor istorice din România.